Întârzierea vorbirii la copii reprezintă unul din motivele pentru care părinții se îndreaptă către logoped. Unii o fac din timp și sunt aceia care trec peste vorbele din popor “al nostru e mai leneș”, “seamănă cu tatăl sau” sau “ și eu am vorbit dupa 3 ani”. De cele mai multe ori, copilul nu articulează, nu pronunță inteligibil, dar e evident că înțelege, empatizează și interacționează cu cei din jur.
Când ar trebui să ne îngrijorăm?
- dacă copilul nu spune niciun cuvânt cu sens sau nu cere nimic verbal, deși se apropie de vârsta de 1 an
- dacă copilul nu face contact vizual atunci când i se vorbește
- dacă copilul nu îndeplinește sarcini ușoare, spre exemplu a aduce un obiect la cerere, a arăta un obiect la cerere
- dacă copilul are deja 1 an și jumătate și nu folosește onomatopee cu sens și în context (“au!” când îl doare burtica/ piciorul/etc)
- dacă copilul nu folosește propoziții simple pentru a cere ceva, deși are deja 2 ani și jumătate (ex: mama papa, mama apa)
- dacă atunci când este întrebat copilul repetă întrebarea în locul răspunsului
- în jurul vârstei de 3 ani și jumătate, 4 ani, dacă copilul are sunete pe care nu reușește să le emită, sau le emite în mod eronat (ex: la emiterea sonantelor pune limba între dinți- pelticism, spune L în loc de R, etc)
- dacă, deja intrat în școală, 7, 8 ani și copilul prezintă dificultăți în exprimare, în recunoașterea literelor sau a cifrelor
Ce facem? sau recomandări pentru părinți
Se spune că încă din burtică copilul aude și simte tot ceea ce aude și simte mama. Și este adevărat. Însă, acest lucru trebuie dezvoltat pe măsură ce copilul crește. Îi citim povești încă din primele luni, îi arătăm culori, obiecte, îi punem muzică, îl stimulăm din toate punctele de vedere. Și asta înseamnă pe de o parte că stăm în preajma lui aproape tot timpul. Stimularea cognitivă nu se oprește atunci când mama se întoarce la serviciu. E foarte important pentru copil să înceapă să socializeze, iar asta se poate face în creșe sau centre de tip after school pentru copii mici. Recomand părinților care îmi trec pragul cabinetului să facă asta în detrimentul bonelor sau a bunicilor pentru că fiind printre copii, mai mari sau mai mici, copilul va fi stimulat să vorbească și să se descurce.
Atunci când observați că ceva nu este în regulă cu exprimarea copilului, fie că e vorba de sunete, de emitere, de expresivitate, e bine să consultați un logoped. Acesta vă va zice cu siguranță dacă e nevoie de terapie sau de investigații mai amănunțite sau e normal ce se întâmplă și vă oferă sfaturi de cum ar trebui să procedați. Expresiile de genul “și eu am vorbit târziu” sau “așa e el mai leneș” ar trebui să nu fie un reper în evaluarea noastră, a părinților. Cu cât mergem mai repede către specialiști, cu atât orice dificultate se remediază mai repede și mai eficient.
Evitați statul în fața ecranelor! dacă din diverse motive, îi dați copilului acces la ecrane, ar fi bine ca asta să nu depășească 30 de minute în cazul copiilor mici și o oră în cazul celor mai mari, pe zi. De asemenea, evitați să lăsați televizorul să meargă pe fundal în timp ce copilul se joacă sau ia masa. Suntem într-o eră în care avem nevoie de orice device, însă sănătatea copiilor noștri este mai presus. Cu cât ne ajută mai mult tehnologia, cu atât ne “strică” mai mult. Și noi și copiii noștri suntem prinși în tot ceea ce înseamnă device tehnologic (muzică, culori, mișcare, jocuri, strategie,etc), însă dacă noi, ca și adulți reușim să ne reintegrăm în lumea reală de îndată ce am închis telefonul, copiii nu au încă această capacitate. Ne vedem astfel în fața unor copii care nu știu să comunice cu lumea reală, nu știu să întrețină relații sănătoase cu cei din jur, nu știu să se bucure de jocurile copilăriei, nu știu să se exprime.
Antrenați-i în activități casnice alături de dumneavoastră și creați-le responsabilități pe măsura posibilităților lor (de la strânsul jucăriilor, spălatul mâinilor, al dinților, întinsul rufelor, hrănirea animalelor de companie, pregătitul mesei). Vorbiți în timpul acesta și transformați-l în partenerul dumneavoastră de conversație.
Sunt foarte multe metode prin care puteți iniția conversații cu copiii sau puteți să îi stimulați să vorbească. Cel mai important este ca să aveți încredere și să continuați, chiar dacă vi se pare imposibil de greu. Lucrul cu fiecare copil este particular, așa că ce i se potrivește copilului vecinului nu e întotdeauna potrivit și pentru copilul meu, iar aici intervine rolul părintelui care caută să găsească metoda potrivită.
Carmen (Pauleti) Sicoe – Logoped la Clinimar Sebeș